N-am avut şi nu contează dacă o să am o părere bună despre Grigore Cartianu.Manifest cu siguranţă o reticenţă faţă de tot ceea ce spune şi scrie. Într-o seară mă sună un prieten foarte impacientat, care mă anunţă că imediat să deschid radioul şi să-l ascult pe un istoric care vorbeşte despre revoluţia din 1989. Cu o grabă nu prea mare bag căştile în mp3 şi fixez Radio România Actualităţi.Istoricul s-a dovedit a fi ziarist,....Grigore Cartianu. Am prins doar finalul emisiunii.Esenţialul e că zicea că a scris 2 cărţi ce însumează peste 1000 de pagini despre revoluţie şi că mai urmează să publice altele despre mineriade. El realizează o conexiune între revoluţie şi mineriade.Aminteşte aici câteva momente cel puţin suspecte: minciuna lui Iliescu, care nu recunoaşte că l-a pus ministrul al Apărării pe generalul Militaru mai devreme decât pretinde şi că Petre Roman ar fi cerut ambasadorului sovietic să-şi retragă cei 800.000 de agenţi din România. Cu aceste două informaţii în cap mă gândeam că m-aş bucura să îmi cadă în bătaia ochilor cele două cărţi. Ideea a rămas într-un un ungher pierdută până la începutul anului, când Revelionul m-a găsit într-o sufragerie alături de foarte buni prieteni. Cum gazda are şi o mică bibliotecă nu am rezistat ispitei de a arunca o privire. Aşa am găsit primul volum despre revoluţie scris de Grigore Cartianu.
Investigaţiile e clar că au fost foarte precise, prezentarea acţiunilor fiind uneori foarte detaliată. Totuşi câteva observaţii trebuiesc făcute: 1.autorul nu sintetizează, ba din contră creşte numărul de pagini al cărţii sale(ce tinde spre 600) precum un student creşte numărul de pagini la un referat 2. cartea mă îndoiesc că e best-seller, de obicei cărţile de succes sunt scumpe tocmai pentru că sunt căutate 3. m-as fi aşteptat la mai mult spirit critic, foarte multe mărturii, dar foarte puţine concluzii 4. pentru mine cel mai interesant a fost să citesc prima parte, ce priveşte contextul internaţional(din păcate şi acolo o întinde ca să fie sigur că ne plictisim) 5. iniţial am zis că într-o zi maxim două termin cartea, însă redactarea sub formă de compilaţie este unul din motivele principale pentru care abia acum am terminat cartea.
P.S. Nu mă aşteptam ca această carte să schimbe imaginea revoluţiei/loviturii de stat.Nici nu m-am gândit că pot fi extras cine ştie ce concluzii revelatorii şi de aceea, dacă o să citesc şi volumul doi, mai mult ca sigur, că lectura mea o să fie una superficială, pe diagonală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu